4 februarie 2010

3:14 am: sunt atat de obosit incat mi-e lene sa ma ridic din scaun si sa ma culc.

==========

4:24 am: mda. am facut otita. futu-i mortii ma-sii. de o ora incerc sa-mi gasesc o pozitie in care sa pot dormi. in urechea mea se desfasoara o lupta soldata cu explozii, baionete in zona maxilarului, si pacanituri de automat. fuck this!

==========

11:58 am: sunt la casa de asigurari de sanatate, ca sa-mi platesc asigurarea. in fata mea e o coada de 20 de persoane. biroul se inchide la ora 12:30. in spatele meu mai sunt alte 15 persoane. se vocifereaza. omul de la serviciul de paza – un bodyguard de jucarie ( 56 de ani si 1.50m inaltime ) intervine sa faca ordine:
- doamna, biroul se inchide la ora 12:30, va rugam sa ne respectati programul.
- ba io va rog sa ne respectati pe noi, ca din banii nostri sunteti platiti! va bateti joc de noi! io am venit la ora asta ca vin special de la servici’ ca sa va dau voua mii de lei…
- doamna, ar fi bine sa ma platiti dumneavoastra…

12:10 pm: nu s-a avansat nici macar cu o persoana. vociferarie continua. urasc pe toata lumea, mai ales ca la nervii acumulati in jurul meu contribuie si cele 4 ore de somn de asta noapte, plus faptul ca aud mono – doar cu urechea stanga – de vreo 8 ore. deja imi fac scenarii mentale in care voi reveni cu un plic cu anthrax. sau o bata de baseball. sau o katana Hattori Hanzō.

12:12 pm: asist la urmatorul dialog ionescian dar real – o conversatie intre doi necunoscuti, la coada la asigurari:
- … oricum, cea mai usoara limba straina e engleza…
- … ei, nu-i chiar cea mai usoara limba straina…
- cum sa nu fie? pai e cel mai simplu de invatat.
- ba nu e…
- pai dati-mi un exemplu..
- pai cea mai usoara limba e italiana…
- a.. da, asta pentru noi, ca suntem romani, dar asa, in general, cel mai usor de invatat e engleza…
- da.. dar parca si spaniola e usor de invatat…
- da… si spaniola… … oricum, daca ma gandesc, si portugheza e usor de invatat…
- asa e… si portugheza e usor… dar parca si franceza e usor de invatat…
- corect… si franceza…
- ei.. asa… cel mai simplu de invatat e limba pe care-o inveti de nevoie.
- da; daca vrei, inveti orice limba straina.

12:29 pm: i made it! am intrat in birou. ma simt ca duckadam cand a aparat penalty-urile. bonus: tipa de la ghiseu e kinda sexy, intr-un mod foarte milf-ic. alunite pe sani. yummy!

==========

17:03 pm: sunt in camera de garda de la spitalul de urgenta. filme de groaza? ce filme de groaza? 5 minute petrecute aici sunt suficiente: femeie cu arsuri de gradul 3 si 4, dusa pe targa si infasata in poleiala, barbat cu o bucata de metal de 10 cm infipta in nas, oameni in pijamale murdare, bandaje, etc.

==========

22:10 pm: suna telefonul. e Bogdan, care ma previne ca o sa-mi strice seara – nu ca ar mai fi avut prea mult ce sa strice. apoi ma anunta: ni s-a anulat spectacolul de maine, din Constanta. fuckin’ shit! deffinitely not my day today.

8 ianuarie 2010

14:10 pm: intru pe usa secretariatului facultatii.
- buna ziua, as dori sa-mi inghet anul.
- ce an sunteti?
- doi. la zi.
- ok.. pai faceti o cerere catre domnul decan si ne-o lasati aici.
14:23 pm: intru din nou pe usa, cu o foaie in mana.
- v-am adus cererea pentru inghetarea anului.
- ok, puneti-o acolo.
pun cererea peste un teanc de alte cereri similare ( sa fi fost vreo 50 ). ma uit la secretara, secretara se uita la mine.
- asta e tot?
- da, asta e tot.
ies pe usa. am sentimentul ca mi-am amanat un an din viata.

30 ianuarie 2010

16:41 pm: descopar cum sa blochez toate notificarile din mail care-mi vin de pe facebook. sunt extrem de incantat ca de acum incolo n-o sa mai primesc 100 de cacaturi irelevante pe mail in fiecare zi.

26 ianuarie 2010

14:11 pm: citesc in 24-fun opiniile lui stefan agopian despre chuck palahniuk. desi, e mult spus opinii. am vazut recenzii mai bune in cartile de comentarii pentru examenul de cacacitate.
in plus, am inteles, nimeni nu e obligat sa-i placa nihilismul lui palahniuk, dar totusi, “cioara griva“? pe de alta parte, daca facem totalul realizarilor fiecaruia, palahniuk are 2 ecranizari ( “fight club” si “choke”) dupa cartile lui si vreo 2 romane-cult, din cele 10 publicate pana acum. agopian asta cate best-selleruri a publicat?

21:33 pm: revad pentru aproximativ a patra oara “Perfume – story of a murderer”, ecranizarea romanului lui Suskind. dvd-ul pe care l-au luat prietenii mei e o versiune editata pentru comercializarea lui in India, lucru clarificat de meniul dvd-ului. rezultatul: toate secventele in care sunt aratati sâni goi sunt cenzurate si blur-ate.
dilema mea morala e urmatoarea: filmul este despre un sociopat criminal in serie care omoara 15 femei pentru a le conserva parfumul; in film sunt prezentate secvente in care il arata pe criminal cum le da cu bata in cap victimelor; este aratat cu lux de amanunte cum o stranguleaza pe una din victime. si cu toate astea, tot sanii unei femei sunt considerati ofensatori sau imorali?

23 ianuarie 2010

2:38 am: sunt suficient de beat incat sa intru in lift, sa apas timp de vreo 5 minute pe butonul cu etajul 1, mirandu-ma ca liftul nu porneste, pentru ca in final sa realizez ca SUNT la etajul 1.

22 ianuarie 2010

16:58 pm: ma aflu la sediul unei companii cu care colaborez. compania este o multinationala, unde, evident, cei cu putere de decizie sunt straini iar cei de la muncile de jos sunt romani. strainii fac glume fara sare si piper. angajatii romani zambesc din complezenta. ca niste cimpanzei bine dresati, romanii se invart in jurul sefilor de peste hotare, negasindu-si locul. se comporta ca niste slugi, ca niste roboti, omogeni, impersonali, mediocri, si cu o privire lingusitoare, de catel batut, o privire in care se citeste un neconditionat “Yes, sir.”
asist la rezultatul unei reeducari ca cea din “Portocala mecanica” in plina desfasurare, doar ca facuta fara violenta si duritate, in tacere si cu momeala unor locuri de munca sau cu amenintarea unui somaj. team-buildingurile si politica companiei si-au facut bine treaba.
==========
23:32 pm: stau de vorba la un pahar de vin cu niste prieteni. ca in orice discutie intre barbati, se ajunge la subiectele previzibile si inerente: bautura si sex. prietenii astia ai mei fac parte din marele procent ( 90% ) de barbati care se lauda cu “cate pizde au futut la viata lor“. dupa ce aud pentru a 7-a oara o povestire care incepe cu “bai, intr-o seara am futut o panarama care…“, detectez o problema de logica. Ma transform in Sherlock Holmes:
Vlad: – Pai stai asa… de ce-i zici panarama?
X: – Pai da-le dreq… ca toate sunt panarame…
Vlad: – Adica tu o dispretuiesti, o condamni pentru ca si-a tras-o cu tine?
X: – Nu, da’…
Vlad: – Adica daca nu vrea sa si-o traga cu tine, te oftici ca nu vrea si o dai dracului… In schimb, daca vrea, daca-i place sa si-o traga cu tine, e panarama?
X: – … Aaa… pai daca-i place sa suga pula inseamna ca e panarama!
Vlad: – Aha… si tie nu-ti iese nimic la treaba asta, nu? Sau chiar nu-ti place sa faci sex cu femei?
X: – … … … … ?!@#& … … ‘ai da-te-n pula mea! … ce-i cu intrebarile astea?

20 ianuarie 2010

15:39 pm: o baterie de laptop se va descarca, ca regula, exact atunci cand am de transferat multe date importante in el, transferul datelor dureaza 10 minute, trebuia sa fi iesit din casa de un sfert de ora, in oras se circula execrabil si sunt la prima intalnire cu clientul.

16 ianuarie 2010

16:02 pm: ajung la locul unde trebuie sa filmez un videoclip. In afara de mine nu mai sunt decat tipii care monteaza luminile. astept timp de o ora sa se adune toata lumea. imi vine sa ma urc pe pereti.
17:56 pm: ma duc la garderoba. tipa de la costume imi indica ce urmeaza sa port la filmare. costumul se compune doar dintr-o vesta de piele pusa pe pielea mea proprie, niste pantaloni de pijama, in carouri, si o pereche de bocanci. nu pot spune ca debordez de entuziasm.
17:57 pm: afara sunt 2 grade. eu port in continuare doar o vesta de piele si pantaloni de pijama.
18:14 pm: inainte de filmare, apuc sa trec pe langa o oglinda si sa-mi inspectez tinuta: arat a combinatie de Alladin si emo.
18:20 pm: imi e din ce in ce mai frig.
23:48 pm: s-a incheiat filmarea. ajung acasa. am deja 37.4 temperatura.

15 ianuarie 2010

00.12 am: film: where the wild things are. dupa primele 20 de minute deja nu mai am rabdare. “care e ideea filmului asta, ca nu se intampla nimic” ma intreb retoric. ii mai dau o sansa de 20 minute. mare greseala. personajele sunt la fel de interesante ca un colac de wc. “cine dracu’ m-a pus sa ma uit la asa ceva? is this for real?”. fascinat de mediocritatea filmului, ma decid sa il termin de vazut, dar pe fast forward. dupa o ora si 5 minute de film, nici fast forwardul nu mai e suficient sa anime plictiseala cronica din film. incep sa sar fragmente din film. in final, reusesc sa vad un film de o ora si 40 de minute, intr-o ora fix. rezultat final: imi vreau timpul inapoi.
==========
16:48 pm: la sala. la sala sunt corporatisti. corporatistii fac glume de corporatisti. intre ei. corporatistii comunica intre ei in jargon corporatistic invatat la ultimul team-building. cu totii au acelasi zambet corporatist amabil, tras la indigo. simt in aer miros de tus de stampile, agrafe de hartie, chitante, borderouri si dosare cu sina.

14 ianuarie 2010

10:15 am: constat ca cel mai sigur mod de a te trezi dimineata si a te culca la loc este sa incerc sa inteleg teoria stringurilor.
==========
12:15 pm: mic magazin boem in piata amzei. tricouri, genti si adidasi de skateri. o doamna in varsta, pe la vreo 70 si ceva de ani, cu ochelari si palton din pasla, intra in magazin. pare total anacronica pentru locul in care ne aflam. o intreaba pe vanzatoare:
- Caut un basc… pentru cap… din fetru. Vindeti cumva asa ceva?
- Nu, imi pare rau.
- Stiti cumva vreun magazin prin zona care sa vanda asa ceva?
- Stati o clipa sa ma gandesc … ar fi un magazin de palarii…
- Nu, ca nu caut palarii, caut un basc din fetru… asa cum se purtau odata… mi-e tare dor sa mai port asa ceva…
- Puteti incerca mai sus, cam la vre’o suta de metri, pe colt.
- Am fost acolo… n-au decat negre… si nu vreau sa port negre… sunt mult prea triste…
( fata de la casa si cu mine zambim. )
- Mai puteti incerca pe Lipscani… cred ca puteti gasi ceva acolo…
- … eh… Lipscani e prea departe… pentru mine. oricum, va multumesc…
( doamna se indreapta spre iesire. pregatindu-se sa puna mana pe clanta, deodata se intoarce: )
- Aveti un magazin tare frumos…
- Multumesc…
( fata de la casa si cu mine zambim din nou. doamna iese afara si isi continua calatoria in cautarea unu basc de fetru colorat. )
==========
19:47 pm: spectacol. ma simt total deconectat de – si neimplicat in – ce se intampla pe scena. sunt undeva inchis la mine in minte si imi aud gandurile cum o tin intr-una ca o moara stricata. si nici macar nu zic ceva interesant.